Pe Alexia o mancau urechiusele...sau cel putin asta a fost concluzia noastra atunci cand am observat-o cateva zile la rand ca isi duce nervoasa mainile la urechi si incearca sa faca ceva, dar nu prea stie cum...si tipa, plange, urla! Bun, ca orice parinte normal am mers la medicul vuvuzelei noastre, sperand ca vom avea un diagnostic...si aici a ineput aventura!
Ajunsi la medic, doamna doctor a consultat-o pe micutza noastra, intrebandu-se cu voce tare: oare o fi otita sau vreo ciuperca, sau o fi ce am avut eu cand eram mai tanara? Nu stiu daca astepta vreun raspuns la intrebarile astea, cert e ca nu l-a primit, nici de la ea, nici de la noi! Am plecat de acolo inarmati cu rabdare si cu o trimitere catre spital- sectia ORL. Ne oprim frumos la receptia de la camera de garda, le aratam trimiterea catre ORL, insa doamna de acolo considera firesc sa ne trimita la etajul 5 la pediatrie. "Dar doamna, eu am trimitere la ORL" - "Da, dar trebuie mai intai sa mergeti la pediatrie". De ce?????? Ma rog, am renuntat sa ma intreb si am mers catre sectia de pediatrie. Acolo, ce sa vezi: o doamna asistenta tipa isteric in stanga si in dreapta, cautand din priviri noi victime pe care sa isi verse frustrarile- ghinionul meu ca ma aflam in locul nepotrivit la momentul nepotrivit. Am fost "poftita" in cabinet si aici a inceput distractia:
Doamna doctor: Dar de ce ati venit la pediatrie daca pe trimitere scrie ORL?
Eu: Pai aici m-au trimis de la camera de garda, desi eu le-am spus ca am trimitere la ORL.
Asistenta isterica: EEEE, nici macar nu a trecut pe la camera de garda...(desi eu aveam fisa de intrare in spital care demonstra asta).Asistenta dandu-si seama ca m-a facut mincinoasa pe nedrept, continua tipand: Numai Dorina de jos de la garda e de vina. Imi face nervi dis-de -dimineata. Dorina asta mi-a mancat zilele (si tot continua sa vorbeasca despre Dorina, timp in care doamna doctor gaseste putina bunavointa sa se uite si la copilul meu).
Doamna doctor: N-are doamna nimic copilul. Eu nu vad nimic!
Eu: Pai de ce isi duce mainile la urechi si plange din ce in ce mai rau???
Domna doctor: Plange de nervi, asa sunt copiii!!!!
?????????????????????????
Eu (pastrandu-mi calmul): Stiti situatia dureaza de cateva zile, si ieri s-a agravat!
Doamna doctor: Hai mergeti la etajul 3 la ORL sa va spuna ei.
Zis si facut, pornim catre sectia de ORL. Acolo, 2 doamne si 2 domni ne intampina cu niste zambete bine ascunse. Arat trimitere, povestesc cum doctorul de familie m-a trimis la spital...si ghiciti ce mi se spune??? Aaa, dar doamna, pe trimitere nu scrie spital, trebuie sa mergeti la policlinica sau la un cabinet. Pai cum, doamna doctor mi-a zis sa vin aici.... Nu, noi nu putem sa va ajutam!!!! Dupa o discutie de 5 min, timp in care ar fi putut foarte bine sa se uite si la mogaldeata mea de 10 luni, am plecat dezamagita, dar inca rabdatoare si avand in doatare un nr. de tel. de la un cabinet ORL.
Ajunsa acasa si profitand de faptul ca Alexia se linistise si adormise, decid sa sun la cabinetul respeciv. Imi raspunde o doamna care nu avea tocmai o zi buna (sau asa e ea in general, dar nu am de unde sa stiu si nu vreau sa trag concluzii pripite :-)))) si imi spune ca au loc liber abia vinerea viitoare. Incerc sa ii explic civilizat ca este vorba de un copil de 10 luni, care nu stie sa spuna ce-l doare, nu stie sa rabde, nu stie nici macar cum sa bage degetelul in ureche sa se scarpine, si pe care nu a vrut nimeni sa o consulte la spital, indicandu-mi cabinetul. Doamna de la capatul firului, desi nu parea deloc emotionata sau sensibilizata de discursul meu, imi "promite solemn" ca daca se va elibera ceva imi va da un bip!!!!!
Asa, si ca sa nu mai lungesc mult povestea, mamaia s-a enervat si a sunat si ea la cabinet si i-a balacarit pe aia un pic, astfel incat in 2 ore si-au facut loc si pentru noi. Alexia a facut un mare scandal acolo, s-a speriat de domnul doctor, dar ce-i bine e ca ea e bine si ca dupa o zi de dute-vino, am reusit sa depistam problema si sa o rezolvam! Si acum dormim linistite si avem cele mai curate si cele mai frumoase urechi din lume!
