Nunti si alaptat in public...

Probabil ca, in urma statusului de ieri, va asteptati sa va povestesc cum a fost la nunta..ei bine nimic deosebit, aceeasi mancare, aceeasi muzica, aceleasi decor...cu toate astea o intamplare mi-a atras atentia si d-asta vreau sa vorbesc despre alaptatul in public si despre regimul din timpul alaptarii! In primul rand, vreau sa mentionez ca eu nu sunt de acord cu acest lucru, mi se pare mult prea intim, si chiar nu-i un moment pe care sa-l imparti cu inca 200 de oameni...si daca tot vrei sa-ti alaptezi copilul pana la 2-3 ani, pentru ca stii ca asa-i mai sanatos, pai atunci nu-i da un lapte care contine tutun, cola, alcool, salam si alte minunatii...
Eu am alaptat 6 luni de zile, atat s-a putut si chiar daca se putea mai mult, nu cred ca as fi alaptat peste un an..mi se pare ca atunci copilul este deja intr-un alt stadiu de dezvoltare, constientizeaza mult prea mult ce se intampla, si actul in sine nu mai este ceea ce ar trebui sa fie! Pot sa spun ca procesul acesta de alaptare este unul dintre cele mai frumoase momente pe care o mama le poate avea alaturi de copilul ei, este o legatura care se poate produce doar intre bebe si mama...dar este si o mare responsabilitate din partea mamei..sa-i dea puiului ei ceva bun si sanatos...eu 6 luni de zile nu am fumat, nu am baut alcool sau alte bauturi pline de e-uri, nu am mancat mezeluri sau alte prostii si nici nu mi-am alaptat copilul in fata a 200 de oameni!!!
Nu sunt lupul moralist, e doar o doar o parere pe care vreau sa mi-o expun...cred ca atunci cand faci un copil, trebuie sa iti asumi si o responsabilitate fata de el, sa-i oferi tot ce e mai bun pentru sanatatea lui, atata timp cat el depinde de tine si nu poate lua singur anumite decizii...

11 luni cu Alexia

La multi ani Alexia! Da, astazi Alexia face 11 luni...s-a facut fata mare ce sa mai! Nu-mi vine sa cred cat de repede a trecut timpul si cat de multe lucruri noi am trait si am invatat in aceste 11 luni. E fascinant sa vezi un copil cum creste, cum isi dezvolta anumite abilitati, cum se straduieste in fiecare zi sa mai descopere ceva, sa ne mai uimeasca pe noi toti! La cele 11 luni ale sale, Alexia este ca un mic explorator, este extrem de curioaa si o atrag in special locurile unde s-ar putea rani si evident unde nu are voie!!! Ca sa intelegeti, chiar in acest moment, cand eu incerc sa scriu cateva cuvinte aici, mogaldeata mea, desi are televizorul pornit pe desene animate si o mie de jucarii in jurul ei, ea se catara pe canapea si trage de laptop, il musca (pe laptop)...face orice ca sa imi atraga atentia!
Ca un mic rezumat, Alexia la 11 luni: merge de-a busilea, se ridica in picioare pe orice apuca, face si cativa pasi daca este sustina de ambele brate, aplauda, rasfoieste carti (asta ii face cea mai are placere si eu ma bucur mult pentru ca sper ca ii vor placea cartile), mananca aproximativ orice (prefera iaurtul si fructele si un mic junk food - pufuletii),

spune o serie de silabe numai de ea intelese, cu adresa sau fara (sincer eu cred ca fara), gen ma-ma, ta-ta, dada-ie, da-da, ba-ba, dar cel mai important este faptul ca rade foarte multe si de cand exista ea parca si noi radem mai mult. Are 9300 g si 76 cm, multa personalitate, mult rasfat si multa incapatanare, dar si muuuulta iubire din partea tuturor!
Acum asteptam sa faca un anisor, sa rupem turta si sa sarbatorim cum se cuvine!

Delta...

Da, stiu, ne-am intors de o saptamana din delta si ramasese ca revin cu impresii...dar mi-a fost cam greu sa imi revin dupa 3 nopti de mima, varcolaci, whist si dupa tot atatea dimineti de biberoane, craoneli si alte nebunii. Pe scurt, nu prea am dormit in delta - noaptea ne-am petrecut, ziua ne-am plimbat (ca doar era pacat sa nu vedem si noi un nufar, un pelican sau sa ratam pescuitul tocmai in delta). Cert este ca, contrar asteptarilor mele, Alexia s-a adaptat foarte repede, s-a plimbat cu salupa si a dat dovada de foarte mult curaj (fata de mama ei care strangea puternic din dinti, incercand sa para curajoasa) si a fost indragita de toata lumea!
A fost frumos, asa ca am uitat si de chinul caratului bagajelor, si de inghesuiala din vapor, si de lipsa de bun-simt a romanilor, si de costul foooarteee ridicat al transportului pe Dunare... Acum ne pregatim de o noua aventura - mergem la mare, la bulgari, iar bagajae, iar emotii, cel putin pana acolo mergem numai si numai cu masina (sa speram ca nu ne fura cineva masina din parcarea paltita a hotelului :-)))!
Si era sa uit, iata si cateva poze din delta (am facut putine pentru ca, din pacate, fotograful familiei nu a fost cu noi):

Emotii, tantari, balti si.....Alexia pleaca in Delta!

Oricat de des as pleca, oriunde as pleca si cu oricine as pleca, intotdeauna am emotii, multe emotii, multa agitatie si goluri in stomac! Acum insa se complica un pic situatia pentru ca si datele problemei sunt un pic schimbate...adica avem o necunoscuta: Alexia (ma rog ea nu e chiar necunoscuta, mai mult reactiile si comportamentul ei in diferite situatii noi). Nu e prima ei deplasare (am mai fost cu ea trei zile la munte si s-a comportat chiar bine), dar de data asta e un pic mai altfel...adica mergem in delta, acolo unde sunt multi tantari, multe balti si apa e un pic dubioasa! Da, stiu, cea mai buna ciorba de peste este cea facut cu apa de Dunare...eu sunt un pic sceptica la capitolul asta!!!
A, si ar mai fi ceva: transportul si bagajele(care sunt fooooarteeee multeeee - nu ale noastre, ci ale Alexiei: patut, carucior, geamantan cu haine si paturici, gentuta cu pampersi, geanta cu biberoane si mancare, lada frigorifica etc) Si nu ar fi o problema daca le-ar cara masina pana acolo, dar ea (masina) va ramane singurica in Tulcea de unde noi vom continua drumul cu vaporul! Offff, si ar mai fi multe de spus, dar am prea multe emotii si prea multe bagaje de facut. Maine la 9 pleca, revin cu impresii la intoarcere, intre timp ia uitati-va cum ma ajuta mogaldetul sa fac bagajele!!!

Bebelusii se nasc in picioare, vorbind???

Observ cu stupoare faptul ca in zilele noastre copiii se nasc in picioare si vorbesc inca de cand erau in burtica...Nu, nu vreau sa par invidioasa sau rautacioasa, sunt doar foarte surpinsa!!! Sa fie oare de la poluare, explozii, alimente modificate genetic, conservanti etc??? Acum, stiu ca fiecare cioara isi lauda puiul, mai stiu chiar si ca unii parinti isi forteaza copiii sa faca un anumit lucru (de ex sa stea in picioare) doar pentru ca nu mai au rabdare sau dumnezeu stie ce altfel de motivatie ar putea sa mai aiba.
Ma rog, dupa ce am auzit sau chiar am vazut astfel de cazuri de copii care stau in picioare de la 6 luni si merg de la 8, am inceput in primul rand sa imi fac griji...cu toate ca citisem despre dezvoltarea bebelusului si stiam ca UNII copii incep sa mearga abia la un an, majoritatea chiar mai tarziu! Mai mult observam ca si persoanele din jurul meu sunt oarecum ingrijorate ca a noastra fata nu da semne ca ar vrea sa plece... Apoi, dupa ce mi-am facut eu cateva griji, mi-am dat seama ce fata frumoasa si sanatoasa am, cat este ea de simpatica si de zambareata, si cum incearca din rasputeri sa faca ceva nou in fiecare zi...si mi-am adus aminte ca eu aveam peste un an cand am inceput sa merg in picioare (bine, eu eram si foarte grasa si cica asta ar fi fost motivul).
In concluzie, atunci cand va decide mogaldeata ca vrea sa mearga in doua picioruse, noi vom fi langa ea sa o sustinem (sa nu cada in nasuc).