27 de ani de viata nu m-au invatat ca oamenii nu-s oameni asa cum ii defineste termenul de omenie. Oamenii sunt niste fiinte egoiste, cu interese prorpii urmarite secunda de secunda, constient sau inconstient. Oamenii sunt cei care se apropie de tine, te iubesc, te indragesc, te folosesc si apoi cand ai nevoie mai mare de ei se descotorosesc de tine. Oamenii sunt cei care te injunghie pe la spate atunci cand nu te astepti, cei care vor mereu mai mult oricat de mult ar avea, cei care sunt ipocriti chiar si in momentele in care ar putea fi sinceri fara niciun risc. Oamenii astia sunt prietenii tai, colegii tai, cunostintele tale..Singurii oameni care sunt cu adevarat oameni pentru tine sunt cei din familia ta...ei nu stiu sa fie egoisti, ipocriti, razbunatori atunci cand vine vorba de tine. Ei sunt cei care vor traversa oceane pentru a te ajuta, pentru a bea un pahar cu tine, pentru a te sfatui sau pentru a te certa.
Iubesc oamneii pentru ca ma intriga. Le acord multa incredere. Am multe asteptari de la prea multi oameni si de obicei sfarsec prin a fi dezamagita. Oamenii trebuie sa fie acolo, sa te inconjoare, sa formeze un peisaj in anumite momente. Nu-ti face sperante ca ei vor fi acolo mereu, pentru ca vor disparea in momente in care nici nu visezi. Iubeste-ti familia, respect-o, si pune-o mereu pe primul plan. Ei sunt singurii care vor fi mereu acolo!
A se citi si faptul ca si eu sunt o fiinta egoista, cu interese proprii care la randul ei a dezamagit multi oameni cu sau fara sa-si dea seama.
