Nu-mi plac alinturile. Ii spun sotului meu pe nume si nu-l privesc profund in ochi atunci cand dansam impreuna. Nu sunt un fan al romantismului, gesturile romantice mi se par chinuite si nefiresti. Nu-mi place sa primesc flori pentru ca nu stiu cum sa ma bucur de ele sau ce fata sa am in acel moment. Nu-mi plac inelele cu diamante pentru ca mi-e rusine si frica sa le port. Imi place in schimb atunci cand primesc adidasi mov pentru ca stiu ca el a stiut ca mie imi place movul, chiar daca, din cauza asta, el rade de mine mereu. Imi place cand radem unul de altul si unul cu altul, cand ne ciondanim fara motiv si cand ne contrazicem cu pasiune. Mi-e frica de Ziua Indragostitilor si de inimioarele si ursuletii din oras...si cand spun frica, chiar la frica ma refer!!! Imi dau asa o stare, nici nu prea pot sa o explic. Cum spuneam nu sunt o romantica, nu-mi place sa-mi afisez iubirea in public sau sa fac declaratii pe facebook. Recunosc insa ca plang la filmele cu povesti de iubire si plang mult, chiar si cu hohote :)))! Pentru ca in asta cred...toti avem o poveste!
toti avem o poveste!
Despre tine, despre mine, despre zilele noastre frumoase, despre noptile noastre grele, despre ce am mai mancat sau baut, despre lucrurile noi descoperite si traite, despre copii si parinti, despre tot ce se poate intampla intr-o zi normala a unui om normal, despre zambete si lacrimi, prieteni si pasiuni, despre lucruri simple si viata asa cum e ea....
04.02.2012
01.02.2012
Numai mama sa nu fii...
Esti trist si nu stii de ce. Ai o zi proasta si nu stii de ce. Esti nervos si nu stii de ce. Vrei doar sa pleci si sa nu mai stii de nimeni si de nimic. Vrei sa fii doar tu cu tine, sa fie liniste si bine. Ti-e frica sa iesi pe usa. Ti-e frica atunci cand te urci in masina. Ti-e frica sa aprinzi aragazul. Ti-e frica sa nu explodeze centrala. Esti ingrijorata, oricand, oricum, oriunde. Nu poti sa fii singura, nu poti sa pleci si nu mai poti sa fii ce-ai fost inainte. Nu stii sa te mai gandesti la tine, nu stii cum sa-ti mai cumperi o pereche de pantofi, nu stii cum sa mai porti o conversatie care sa fie despre altceva. Sommnul tau e in fiecare noapte zdruncinat de ganduri negre, te trezesti fara motiv si te uiti in tavan. Te intrebi daca maine va fi bine, daca faci totul cum ar trebui, daca dai tot ce-ai mai bun in tine. Renunti...la prieteni, la distractie, la tot ce era viata ta inainte. Ti-e dor cateodata, te uiti in urma poate cu lacrimi in ochi si te intrebi daca vreodata va mai fi la fel. Visezi cu ochi inchisi, cu ochii deschisi si orice vis se termina la fel...te trezesti si realizezi ca esti mama, nimic nu mai conteaza pentru ca in fiecare zi ai parte de un zambet, un zambet care s-a desprins din tine.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)