Numai mama sa nu fii...

Esti trist si nu stii de ce. Ai o zi proasta si nu stii de ce. Esti nervos si nu stii de ce. Vrei doar sa pleci si sa nu mai stii de nimeni si de nimic. Vrei sa fii doar tu cu tine, sa fie liniste si bine. Ti-e frica sa iesi pe usa. Ti-e frica atunci cand te urci in masina. Ti-e frica sa aprinzi aragazul. Ti-e frica sa nu explodeze centrala. Esti ingrijorata, oricand, oricum, oriunde. Nu poti sa fii singura, nu poti sa pleci si nu mai poti sa fii ce-ai fost inainte. Nu stii sa te mai gandesti la tine, nu stii cum sa-ti mai cumperi o pereche de pantofi, nu stii cum sa mai porti o conversatie care sa fie despre altceva. Sommnul tau e in fiecare noapte zdruncinat de ganduri negre, te trezesti fara motiv si te uiti in tavan. Te intrebi daca maine va fi bine, daca faci totul cum ar trebui, daca dai tot ce-ai mai bun in tine. Renunti...la prieteni, la distractie, la tot ce era viata ta inainte. Ti-e dor cateodata, te uiti in urma poate cu lacrimi in ochi si te intrebi daca vreodata va mai fi la fel. Visezi cu ochi inchisi, cu ochii deschisi si orice vis se termina la fel...te trezesti si realizezi ca esti mama, nimic nu mai conteaza pentru ca in fiecare zi ai parte de un zambet, un zambet care s-a desprins din tine.