Zapada asta venita asa la sfarsit de ianuarie e ca iubitul care te-a parasit si te suna exact cand nu te mai asteptai. Adica, el a plecat, tu ai suferit, ai plans, ti-ai dorit sa-ti dea un semn, sa se intoarca la tine. Apoi, incet, incet ai inceput sa te acomodezi cu ideea ca el a plecat si nu se mai intoarce. Suferinta a devenit din ce in ce mai mica, te gandeai la el foarte rar, aproape ca viata ta intra pe un fagas normal. Si apoi buuum! Suna telefonul. Te rog sa ma ierti vreau sa vin inapoi. Si tu urli pentru ca iti amintesti cat de mult ai suferit, il urasti pentru ca s-a intors exact cand te obisnuisei cu ideea si iti vedeai de viata ta.
Asa mi-am dorit si eu zapada de craciun, apoi de revelion, apoi macar un pic asa sa vada si Alexia un om de zapada. Apoi cand am vazut ca vine luna februarie, deja incepusem sa ma gandesc la ghiocei si pasarele. Si ce sa vezi? Suntem inzapeziti in padure, peisajul e frumos, dar mie imi vine sa urluuuuuuuuu!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu