5 iunie

Astazi Alexia a fost mataita si maraita, desi inceputul zilei preconiza cu totul si cu totul altceva. Au suparat-o copiii din parc, a suparat-o vremea, au suparat-o desenele animate...a plans si a tipat fara sa ne poata spune ce are, ce vrea, ce o nemultumeste. Tot incercand sa imi dau seama ce are copilu, pac m-a lovit inspiratia. Pai cum ce are copilu, normal ca e agitat, daca acum doi ani cand ea era inca in burtan, ma-sa dansa, sarea si se distra ca o nebuna la propria-i cununie cu propriul sot si tata al copilului. Aaa, si acum un an, tot ma-sa si cu ta-su au dus-o la propria lor nunta, sa se distreze si copilu printre lautari si nuntasi...cred ca a ramas asa, cam agitata cand se gandeste la data de 5 iunie. Eu nu pot decat sa ma bucur de ziua asta, asa cum e ea, sa astept sa vina sotul de la munci, sa culcam copilu si sa bem si noi o sampanie ceva, sa ne uram la multi ani impreuna, sa facem planuri si sa visam!