Turte si moate

Cam cum suntem noi oamenii de respectam niste traditii, fara a sti macar ce semnifica ele???? Cum adica sa pun copilul pe o galeata de apa acoperita??? Dar de ce as face asta? Si de ce trebuie sa mancam toata turta, sa nu mai ramana nicio frimitura??? A, si cica motul se taie in forma de cruce...adica cum adica??? Si apoi se lipeste pe un banut de argint cu ceara lumanarii de la botez si se arata copilului la 7 ani, nu mai devreme nu mai tarziu!!!! Si era sa uit..asta e bomba..copilul trebuie imbracat de nasi din cap pana in picioare pentru marele eveniment siii...atentie...nu trebuie dezbracat de acele haine decat dupa asfintitul soarelui!!!!!!!
Asa, ca sa ne intelegem despre ce vorbim aici, maine rupem turta vuvuzelei si pentru ca nu am habar de ce trebuie facut mai exact (cu exceptia binecunoscutei tavite cu diferite lucruri din care ea trebuie sa aleaga) am hotarat sa caut pe goagal..nu ca as vrea sa respect traditia intocmai (nu prea sunt cu d-astea), dar macar sa-mi fac o ideea asa! Si nu mare mi-a fost surpriza cand am gasit pe diverse forumuri tot felul de polemici pe aceasta tema..toti isi dau cu presupusul cam ce trebuie facut, dar nimeni nu se intreaba de ce trebuie facute toate bazaconiile astea?

Ia-ti mireasa ziua buna

Nu mi-am dorit niciodata sa ma marit. Adicatelea, cu alte cuvinte, nu mi-am dorit niciodata "sa fiu in randu' lumii". Rezultatul? Am facut nu una, ci doua nunti (cu acelasi barbat)...ma rog, una s-a vrut a fi cununie civila cu cei apropiati, dar s-a dovedit ca cei apropiati au fost cam 100..deci a cam fost nunta in toata regula, cu dans de inceput si cu tort la sfarsit, doar ca nu s-a furat mireasa! Nunta, cu "ia-ti mireasa ziua buna", ginerica cu papion, sedinta foto (naspa moment, nu-mi place deloc, dar deloc sa stau la poza), furat (alt moment care nu prea imi place la o nunta si nu prea mi-a placut nici la a mea, pentru ca persoana care cica m-a furat era sa-mi rupa picioarele si se credea un pic mai important decat mireasa...noroc cu ceilalti care au fost acolo, pentru ca altfel as fi riscat sa nu mai ajung la nunta mea...poate dramatizez si eu un pic asa...) am facut-o la un an distanta (cand burta se dusese si talia se subtiase). Oricum, o nunta frumoasa, lumea s-a simtit bine, a mancat, a dansat, a platit si a plecat! Ne vedem la urmatorii norocosi, adica surioara si cumnatelul, care se iau si ei peste o saptamana, sa vezi dans si chiuieli acolo!

Primul nostru an impreuna

In cuvinte ar fi prea mult de scris penru a putea descrie ce am trait in ultimul an si e cam tarziu si eu sunt putin obosita dupa o zi destul de incarcata...dar avem aici cateva imagini care vorbesc de la sine:
Asta a fost prima mea zi

Prima luna

La 2 luni

3 luni

4 luni

5 luni

6 luni

7 luni

8 luni

9 luni

10 luni

11 luni

1 an - La muuuuuuuuulti aniiiiii! (poze mai bune pentru un an o sa facem la petrecere cand o sa vina fotograful familiei)

Update

Se pare ca avem de-a face cu un soricel tare smecher...peste noapte a reusit sa manance cascavalul din capcana fara sa fie prins. ..Revin cu noutati din casa groazei!!!!

Soricelul, brotacelul si viespulita....

Astazi am avut o zi deosebita...cu multe intalniri de gradul I cu diferite creaturi ale naturii, care mie nu-mi sunt tocmai simpatice. Sa fi fost de la astre, de la pozitia soarelui sau de la starea mea generala care este foarte proasta din cauza unor probleme cu fierea care-mi amarasc zilele si sufletul si care ma deprima total...Trecand insa la subiect, sa incepem cu intalnirea nr.1: soricelul din dormitor. Da, ati inteles bine, m-am intalnit cu un soricel in dormitorul in care doarme Alexia dupa-amiaza, exact in timp ce Alexia dormea si eu navigam linistita pe internet. Momentul aparitiei acestei creaturi minuscule si insapaimantoare a fost unul foarte incitant pentru ca eu am urlat ca din gura de sarpe, Alexia bineinteles ca s-a trezit si a inceput sa planga (si de sperietura, dar si ca a realizat ca are asa o mama nebuna), am luat copilul in brate si am fugit catre salvarea noastra: Mimi (maica-mea pentru necunoscatori). Eeeiii, dupa o teorie d-aia pe care nu o suport eu, gen dar ce iti facea mama soricelul ala te manca (ei bine, chiar daca nu credeti, sunt perfect constienta ca un soricel de 2 cm nu ma poate manca, dar mi se face asa o scarba de ei si parca simt asa ca se plimba pe tot corpul meu, in fineee), mama mea, curajosa din fire, a luat o capcana si a instalat-o frumos in camera cu pricina (mentionez ca asta se intampla azi pe la 11 si pana in momentul de fata soricelul nu a cazut in capcana, deci va dati seama ca eu nu o sa dorm, stiind ca el poate fi oriunde).
Buun, cam 2 ore mai tarziu, am iesit cu Alexia prin curte sa ne plimbam un pic, sa luam aer si sa ne jucam cu catelusii. Dar se pare ca nu numai catelusii aveau chef de joaca, ci si un brotacel care a sarit direc pe piciorul meu (deci brotacel nu broasca, nu ca nu ar fi ambele la fel de scarboase). Iar tipete, iar am luat-o la fuga, doar ca de data asta nu prea avea cine sa ma ajute pentru ca eram doar noi doua acasa.
Imediat dupa asta, a venit ora mesei pentru Alexia (de obicei pranzul il servim pe terasa) si in timp ce isi savura linistita desertul (un biscuite fara zahar, da stiu, groaznic desert, dar ea inca il apreciaza pentru ca nu prea stie ce-i ala zahar), iar eu strangeam dezastrul facut in timpul pranzului, observ o viespe care ii dadea tarcoale copilului. Copilul agitat, mama nebuna, ati ghicit, iar tipete, us-us, de parca viespea stia ce inseamna (stiu ca nu e bine sa agiti o viespe pentru ca mai rau face, dar eu nu prea ma pot controla in situatii d-astea, si scopul meu era sa salvez copilul!!!!!!!!!!!!). Am reusit sa bag copilul in casa, dar viespea a intrat si ea dupa noi, asa ca dupa ce m-am asigurat ca Alexia este in siguranta, am insfacat o arma mortala (papucul lui Mimi) si am pornit la vanatoare. Am reusit sa omor viespea, nu au mai existat si alte victime colaterale...Pana la sfarsitul zilei credeam ca ma voi confrunta si cu un crocodil, dar se pare ca asta mi-a fost pentru azi. Sper doar ca soricelul sa doarma sau sa cada in capcana si sa nu bantuie prin casa la ora asta.

PS: Iubesc animalele (cunoscatorii stiu), dar unele imi provoaca asa niste stari....

Burtica mea pufoasa...

Aseara, prin conjucturi care nu-si au rostul a fi povestite aici, am ajuns la un majorat. Nimic deosebit pana aici, doar ca acolo o doamna a tinut neaparat sa ma faca sa ma simt "super bine". Asadar, pe langa faptul ca ma simteam batrana pe langa toti tinerii aia de 17-18 ani perfect sculptati, fara urme de grasime si fara carne lasata pe ei, a mai aparaut si aceasta doamna. Asa ca, stand eu linistita intr-un colt si admirand tinutele invitatilor, deodata ma trezesc cu o mana pe burta mea : "vaai aveti un bebe aici??" se aude o voce pitigaiata...Eu surprinsa si rusinata de penibilul situatiei zic: "Nu, e doar burta mea..am nascut acum un an si asta e mostenirea de care nu pot scapa" ." Vaaai, dar nu se poate, de ce nu purtati portjartier??" spunea doamna in timp ce imi facea un masaj zdravan la burta si eu simteam ca o sa-mi vars toate matele daca mai continua in ritmul asta. Timida, incer sa ma justific (dumnezeu stie de ce incercam sa ma justific in fata unei doamne necunoscute, care mai avea si 100 kile si se gandise sa-mi tina mie morala in legatura cu burtica mea pufoasa): " Stiti am facut cezariana, la cezariana se duce mai greu burtica, am purtat si centura speciala, dar degeaba"...." AAAA, raspunse ea indignata, si fata mea a nascut acum 8 luni si nu are niciun pic de burta". Eu, total bulversata de intentiile doamnei, si oricum complexata de halca de grasime care-mi atarna in fata si de care ma straduiesc sa scap cum pot si eu, am fost redusa la tacere...Dar doamna a insistat si a inceput sa ma bombardeze cu muuulte informatii despre nepotul sau, care e cel mai minunat copil, cel mai cuminte, cel mai cel, si cum fata ei a avut foarte multa ambitie si l-a crescut "ca la armata" as zice eu din povestile ei...eu, incercand sa depasesc situatia cu burta, am hotarat sa iau parte la discutie si sa-i povestesc si eu la randul meu chestii despre Alexia: cum ca la noi e mai greu, ca inca doarme cu noi in camera pentru ca plange in somn si mi-era foarte greu sa ma duc la ea de 4-5 pe noapte etc etc....mare greseala din partea mea, pentru ca doamna iar s-a napustit asuprea mea : "AAa, dar nu ai avut tu rabdare si ambitie sa faci asa si pe dincolo, uite fata mea...si iar au inceput laudele despre ce fata minunata si ce nepot minunat are eas...
Ce sa zic, eu nu mi-am crescut copilul intr-un mod strict, pentru ca am considerat ca are nevoie de iubire si atentie, pentru ca noi suntem lumea lui si are nevoie sa ne simta aproape. Imi face placere, din cand in cand, sa dorm cu fi-mea in pat, pentru ca miroase a bebelus, pentru ca doarme ca un ingeras si imi place sa o privesc, pentru ca stiu ca peste cativa ani nici nu o sa ma mai lase sa o iau in brate...si peste alti cativa ani probabil abia o sa ma mai bage in seama pentru ca ea o sa fie o adolescenta, iar eu o baba depasita care nu o intelege. Asa ca prefer sa profit acum...
In ceea ce priveste burta, recunosc ca nu am purtat centura aia blestemata destul de mult timp si ca nici nu m-am omorat cu sportul, asta pentru ca in ambele cazuri transpiri de te iau dracii si eu urasc sa transpir...ma straduiesc si eu cum pot, prin regim alimentar si plimbari sa rezolv situatia...Oricum nu asta e problema mea cea mai mare in momentul asta, dar doamna de aseara a fost, ce sa zic, incredibila.