Astazi am avut o zi deosebita...cu multe intalniri de gradul I cu diferite creaturi ale naturii, care mie nu-mi sunt tocmai simpatice. Sa fi fost de la astre, de la pozitia soarelui sau de la starea mea generala care este foarte proasta din cauza unor probleme cu fierea care-mi amarasc zilele si sufletul si care ma deprima total...Trecand insa la subiect, sa incepem cu intalnirea nr.1: soricelul din dormitor. Da, ati inteles bine, m-am intalnit cu un soricel in dormitorul in care doarme Alexia dupa-amiaza, exact in timp ce Alexia dormea si eu navigam linistita pe internet. Momentul aparitiei acestei creaturi minuscule si insapaimantoare a fost unul foarte incitant pentru ca eu am urlat ca din gura de sarpe, Alexia bineinteles ca s-a trezit si a inceput sa planga (si de sperietura, dar si ca a realizat ca are asa o mama nebuna), am luat copilul in brate si am fugit catre salvarea noastra: Mimi (maica-mea pentru necunoscatori). Eeeiii, dupa o teorie d-aia pe care nu o suport eu, gen dar ce iti facea mama soricelul ala te manca (ei bine, chiar daca nu credeti, sunt perfect constienta ca un soricel de 2 cm nu ma poate manca, dar mi se face asa o scarba de ei si parca simt asa ca se plimba pe tot corpul meu, in fineee), mama mea, curajosa din fire, a luat o capcana si a instalat-o frumos in camera cu pricina (mentionez ca asta se intampla azi pe la 11 si pana in momentul de fata soricelul nu a cazut in capcana, deci va dati seama ca eu nu o sa dorm, stiind ca el poate fi oriunde).
Buun, cam 2 ore mai tarziu, am iesit cu Alexia prin curte sa ne plimbam un pic, sa luam aer si sa ne jucam cu catelusii. Dar se pare ca nu numai catelusii aveau chef de joaca, ci si un brotacel care a sarit direc pe piciorul meu (deci brotacel nu broasca, nu ca nu ar fi ambele la fel de scarboase). Iar tipete, iar am luat-o la fuga, doar ca de data asta nu prea avea cine sa ma ajute pentru ca eram doar noi doua acasa.
Imediat dupa asta, a venit ora mesei pentru Alexia (de obicei pranzul il servim pe terasa) si in timp ce isi savura linistita desertul (un biscuite fara zahar, da stiu, groaznic desert, dar ea inca il apreciaza pentru ca nu prea stie ce-i ala zahar), iar eu strangeam dezastrul facut in timpul pranzului, observ o viespe care ii dadea tarcoale copilului. Copilul agitat, mama nebuna, ati ghicit, iar tipete, us-us, de parca viespea stia ce inseamna (stiu ca nu e bine sa agiti o viespe pentru ca mai rau face, dar eu nu prea ma pot controla in situatii d-astea, si scopul meu era sa salvez copilul!!!!!!!!!!!!). Am reusit sa bag copilul in casa, dar viespea a intrat si ea dupa noi, asa ca dupa ce m-am asigurat ca Alexia este in siguranta, am insfacat o arma mortala (papucul lui Mimi) si am pornit la vanatoare. Am reusit sa omor viespea, nu au mai existat si alte victime colaterale...Pana la sfarsitul zilei credeam ca ma voi confrunta si cu un crocodil, dar se pare ca asta mi-a fost pentru azi. Sper doar ca soricelul sa doarma sau sa cada in capcana si sa nu bantuie prin casa la ora asta.
PS: Iubesc animalele (cunoscatorii stiu), dar unele imi provoaca asa niste stari....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu