Despre tine, despre mine, despre zilele noastre frumoase, despre noptile noastre grele, despre ce am mai mancat sau baut, despre lucrurile noi descoperite si traite, despre copii si parinti, despre tot ce se poate intampla intr-o zi normala a unui om normal, despre zambete si lacrimi, prieteni si pasiuni, despre lucruri simple si viata asa cum e ea....

16.09.2011

Burtica mea pufoasa...

Aseara, prin conjucturi care nu-si au rostul a fi povestite aici, am ajuns la un majorat. Nimic deosebit pana aici, doar ca acolo o doamna a tinut neaparat sa ma faca sa ma simt "super bine". Asadar, pe langa faptul ca ma simteam batrana pe langa toti tinerii aia de 17-18 ani perfect sculptati, fara urme de grasime si fara carne lasata pe ei, a mai aparaut si aceasta doamna. Asa ca, stand eu linistita intr-un colt si admirand tinutele invitatilor, deodata ma trezesc cu o mana pe burta mea : "vaai aveti un bebe aici??" se aude o voce pitigaiata...Eu surprinsa si rusinata de penibilul situatiei zic: "Nu, e doar burta mea..am nascut acum un an si asta e mostenirea de care nu pot scapa" ." Vaaai, dar nu se poate, de ce nu purtati portjartier??" spunea doamna in timp ce imi facea un masaj zdravan la burta si eu simteam ca o sa-mi vars toate matele daca mai continua in ritmul asta. Timida, incer sa ma justific (dumnezeu stie de ce incercam sa ma justific in fata unei doamne necunoscute, care mai avea si 100 kile si se gandise sa-mi tina mie morala in legatura cu burtica mea pufoasa): " Stiti am facut cezariana, la cezariana se duce mai greu burtica, am purtat si centura speciala, dar degeaba"...." AAAA, raspunse ea indignata, si fata mea a nascut acum 8 luni si nu are niciun pic de burta". Eu, total bulversata de intentiile doamnei, si oricum complexata de halca de grasime care-mi atarna in fata si de care ma straduiesc sa scap cum pot si eu, am fost redusa la tacere...Dar doamna a insistat si a inceput sa ma bombardeze cu muuulte informatii despre nepotul sau, care e cel mai minunat copil, cel mai cuminte, cel mai cel, si cum fata ei a avut foarte multa ambitie si l-a crescut "ca la armata" as zice eu din povestile ei...eu, incercand sa depasesc situatia cu burta, am hotarat sa iau parte la discutie si sa-i povestesc si eu la randul meu chestii despre Alexia: cum ca la noi e mai greu, ca inca doarme cu noi in camera pentru ca plange in somn si mi-era foarte greu sa ma duc la ea de 4-5 pe noapte etc etc....mare greseala din partea mea, pentru ca doamna iar s-a napustit asuprea mea : "AAa, dar nu ai avut tu rabdare si ambitie sa faci asa si pe dincolo, uite fata mea...si iar au inceput laudele despre ce fata minunata si ce nepot minunat are eas...
Ce sa zic, eu nu mi-am crescut copilul intr-un mod strict, pentru ca am considerat ca are nevoie de iubire si atentie, pentru ca noi suntem lumea lui si are nevoie sa ne simta aproape. Imi face placere, din cand in cand, sa dorm cu fi-mea in pat, pentru ca miroase a bebelus, pentru ca doarme ca un ingeras si imi place sa o privesc, pentru ca stiu ca peste cativa ani nici nu o sa ma mai lase sa o iau in brate...si peste alti cativa ani probabil abia o sa ma mai bage in seama pentru ca ea o sa fie o adolescenta, iar eu o baba depasita care nu o intelege. Asa ca prefer sa profit acum...
In ceea ce priveste burta, recunosc ca nu am purtat centura aia blestemata destul de mult timp si ca nici nu m-am omorat cu sportul, asta pentru ca in ambele cazuri transpiri de te iau dracii si eu urasc sa transpir...ma straduiesc si eu cum pot, prin regim alimentar si plimbari sa rezolv situatia...Oricum nu asta e problema mea cea mai mare in momentul asta, dar doamna de aseara a fost, ce sa zic, incredibila.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu