Rabdare si tutun

Alexia e...cum sa va spun eu ca sa ma intelegeti...energica, agitata si mereu dornica de ceva nou. Asa sunt copiii, ar spune unii. Asa sunt unii copii, as spune eu...si asta pentru ca am vazut si altfel de "specimene" prin parcurile frecventate. Citeam undeva zilele trecute ca acei copii care iti pun rabdarea la incercare foarte mult sunt acei copii care au nevoie de cea mai multa dragoste. Si noi i-o daruim din plin Alexiei si in noptile albe si in zilele negre. Noi si cei multi de pe langa noi.
Am inceput sa ma obisnuiesc cu faptul ca Alexia nu va dormi niciodata linistita noaptea...sau poate va dormi cand va avea 18 ani. Am avut doua saptamani feerice in care ma culcam si ma trezeam in acelasi pat (cel din dormitorul nostru conjugal) si am crezut pentru cateva clipe ca noptile nedormite au ramas doar o amintire neplacuta. M-am laudat in stanga si-n dreapta cu al meu copil care doarme neintors, care e cuminte si ascultator...si parca lauda de sine nu miroase a bine. Am revenit de unde am plecat. Aceleasi plansete in somn, aceleasi drumuri dintr-un dormitor in altul. Cateodata ma culc intr-un pat si ma trezesc in altul...si nu imi amintesc cum am ajuns acolo. Ea plange doar in somn si se linisteste doar daca e tinuta de mana si eu trebuie sa ma obisnuiesc cu ideea.
In 90% din timp, reusesc sa fac fata cu brio, fara sa tip, fara sa ma enervez. Cand intervin ceilalti 10%, prefer sa ma imbrac sa plec si sa las pe altcineva sa-si bata capul. Lumea din jurul meu ma vede rabdatoare si calma, eu pot spune doar ca strang tare din dinti si sper sa nu se sparga.

PS. E frumos sa ai copil, mai frumos decat orice altceva frumos pe lumea asta, doar ca lucrurile frumoase presupun multa munca, nervi, rabdare si tutun pentru a putea fi pastrate intacte in viata noastra.

Ziua naspa se cunoaste de dimineata

Anca, draga mea, pentru ca tot ai zis ca eu atunci cand ma pornesc nu ma mai opresc atunci na ca mai scriu ceva. Stii, si ca sa nu o uit nici pe prietena Loredana, priceputa la proverbe, o sa folosesc si eu niste "zicale clasice" :o zi naspa se cunoaste de dimineata, cine se scoala de dimineata doarme putin si e prost dispus, cu rabdarea treci si podul etc.
Ziua de azi, joi nu stiu cat aprilie (chiar nu stiu ce data e, nu sunt amnezica, dar nu ma intereseaza) a debutat la 5:45 am, cand din dormitorul alaturat s-a auzit deodaata un plans isteric. Prima data am crezut ca visez, a doua oara am crezut ca visul e foarte real, dar e doar un vis, a treia oara m-am ridicat din pat si am infruntat realitatea. Se facea ca fi-mea se trezise pentru ca facuse mult pipi si pampersul nu a facut fata (mi-am pastrat calmul, gandindu-ma la reclama cu "pot sa ud si canapeaua mami nu se supara). Deci mami nu s-a suparat, dar a sperat ca , copilu scump si drag, odata schimbat, se va intoarce in lumea frumoasa a viselor...dar ce credeti, am tot sperat vreo 2 ore, dupa care am zis ca e momentul sa-mi fac o cafea ca de dormit sigur nu mai dormim.
Ca sa fac ziua mai frumoasa, m-am gandit sa fac ceva bun de mancare si chiar am facut, doar ca nu a fost bun...niste briose sarate cu dovlecei si branza...un mare iaaaaaaaaaaacccc, dar Alexiei i-au placut tare mult...macar atat. Apoi a fost foarte tare cand sotul mi s-a trezit si s-a infipt direct in briose, muscand cu pofta...m-am uitat la fata lui, am vazut cum se schimba si apoi a alergat la cosul de gunoi si a scuipat. A se nota ca in general cand gatesc, eu gatesc bine, doar hranesc 3 guri+a mea si nimeni nu s-a plans pana acum.
Apoi a urmat micul accident al Alexiei cu buba despre care am povestit in post-ul precedent. Am sperat si eu ca voi dormi dupa-amiza, dar cofeina in exces nu m-a lasat. Acvum copilu doarme iar si eu pierd timpul pe aici. Sper sa am o noapte linistita si ziua de maine sa inceapa mai tarziu.

Alexia a facut buba

Acum ceva timp, consortul zilelor si noptilor mele lila sau mov s-a ranit la un deget. Alexia era fascinata de acel deget si de pansamentul aferent...i-am explicat ca tati nu a fost cuminte si a facut buba. In fiecare zi, ea ii verifica degetul si zicea "buba", chiar daca lui ii trecuse de mult. Apoi de fiecare data cand ii spuneam sa fie cuminte ca face buba, ea se uita la degetelele ei si la ale noastre...pe scurt, ea a inteles ca buba poti sa faci doar la deget... Asa ca astazi s-a decis sa faca si ea buba la deget si sa ne bage in sperieti pe toti. Panicati fiind din fire, nu stiam cu ce sa dam mai repede pe deget..sangele siroia, alexia urla si se zbatea. Am dat cu apa, apoi am chinuit copilu cu spirt, in final am facut rost de apa oxigenata si apoi am pansat copilu. Printre lacrimi si suspine, ranita noastra mica se uita la deget si zicea buba, buba...saracuta de ea, nu-i vina ei ca are parinti nepregatiti.
Din pacate cred ca abia acum incep astfel de accidente, speram doar ca la urmatorul sa fim mai pregatiti, din toate punctele de vedere.
PS. Alexia e bine, s-a oprit din plans si acum doarme linistita de vreo 2 ore...sa vedem cand s-o trezi si isi va aminti ca are buba.

In ultimul timp...

Nu am mai scris de mult pe aici, din lipsa de timp, chef sau inspiratie..ma rog, nu conteaza. Intre timp ce sa zic, sunt fericita ca intru in blugii pre Alexia, insa nefericita ca pe deasupra taliei lor inca atarna o burta science fiction. Nu m-am urnit sa fac sport, dar imi propun asta in fiecare saptamana. Nu stiu cum e sa mai stai locului, nu mai pot sta locului, sunt intr-o continua miscare si agitatie...cel mai greu mi-e atunci cand merg la film pentru ca pur si simplu imi vine sa ma ridic de pe scaunul ala, oricat de interesant ar fi filmul. Chiar daca imi iau cel mai mare popcorn din lume pentru a ma tine ocupata, parca tot nu simt ca e de ajuns. Nu stiu cum lenevam atata inainte...adica eram genul ala de leguma, imi placea sa stau in pat si sa belesc ochii in televizor, eventual sa mananc seminte si sa beau cola. Of, si acum imi dau seama cate lucruri as fi putut sa fac in acel timp.
Alexia creste vazand cu ochii, bine nu chiar intr-o zi cat altii intr-un an, ne uimeste in fiecare moment cu cate o descoperire sau un gest sau un cuvant pocit (apropo intr-o seara a spus "bucati", adica ce-mi dai mie legume d-astea fierte si stropsite, da-mi o ceafa de porc ceva).
Printre altele, ma bucur de aer curat, astept sa inverzeasca padurea, scot mucii copilului cu aspiratorul, cuget cugetari cugetate, imi dau seanma ca sunt un pic defecta si antisociala, sunt suparata pe multa lume, dar ma gandesc rar la asta, astept luna septembrie cand voi reintra in campul muncii (sa vedem si unde), astept cu nerabdare cele doua vacante planificate pentru anul asta si in toata asteptarea asta ma bucur zi de zi de familia mea si de oameni dragi care imi sunt alaturi. Hai c-am dat-o in patetisme!