Nu am mai scris de mult pe aici, din lipsa de timp, chef sau inspiratie..ma rog, nu conteaza. Intre timp ce sa zic, sunt fericita ca intru in blugii pre Alexia, insa nefericita ca pe deasupra taliei lor inca atarna o burta science fiction. Nu m-am urnit sa fac sport, dar imi propun asta in fiecare saptamana. Nu stiu cum e sa mai stai locului, nu mai pot sta locului, sunt intr-o continua miscare si agitatie...cel mai greu mi-e atunci cand merg la film pentru ca pur si simplu imi vine sa ma ridic de pe scaunul ala, oricat de interesant ar fi filmul. Chiar daca imi iau cel mai mare popcorn din lume pentru a ma tine ocupata, parca tot nu simt ca e de ajuns. Nu stiu cum lenevam atata inainte...adica eram genul ala de leguma, imi placea sa stau in pat si sa belesc ochii in televizor, eventual sa mananc seminte si sa beau cola. Of, si acum imi dau seama cate lucruri as fi putut sa fac in acel timp.
Alexia creste vazand cu ochii, bine nu chiar intr-o zi cat altii intr-un an, ne uimeste in fiecare moment cu cate o descoperire sau un gest sau un cuvant pocit (apropo intr-o seara a spus "bucati", adica ce-mi dai mie legume d-astea fierte si stropsite, da-mi o ceafa de porc ceva).
Printre altele, ma bucur de aer curat, astept sa inverzeasca padurea, scot mucii copilului cu aspiratorul, cuget cugetari cugetate, imi dau seanma ca sunt un pic defecta si antisociala, sunt suparata pe multa lume, dar ma gandesc rar la asta, astept luna septembrie cand voi reintra in campul muncii (sa vedem si unde), astept cu nerabdare cele doua vacante planificate pentru anul asta si in toata asteptarea asta ma bucur zi de zi de familia mea si de oameni dragi care imi sunt alaturi. Hai c-am dat-o in patetisme!
Succes in ceea ce iti propui...si in postari pe blog!
RăspundețiȘtergereO seara frumoasa iti doresc!
Coltisor de Rai