Zapada mult asteptata

Zapada asta venita asa la sfarsit de ianuarie e ca iubitul care te-a parasit si te suna exact cand nu te mai asteptai. Adica, el a plecat, tu ai suferit, ai plans, ti-ai dorit sa-ti dea un semn, sa se intoarca la tine. Apoi, incet, incet ai inceput sa te acomodezi cu ideea ca el a plecat si nu se mai intoarce. Suferinta a devenit din ce in ce mai mica, te gandeai la el foarte rar, aproape ca viata ta intra pe un fagas normal. Si apoi buuum! Suna telefonul. Te rog sa ma ierti vreau sa vin inapoi. Si tu urli pentru ca iti amintesti cat de mult ai suferit, il urasti pentru ca s-a intors exact cand te obisnuisei cu ideea si iti vedeai de viata ta.
Asa mi-am dorit si eu zapada de craciun, apoi de revelion, apoi macar un pic asa sa vada si Alexia un om de zapada. Apoi cand am vazut ca vine luna februarie, deja incepusem sa ma gandesc la ghiocei si pasarele. Si ce sa vezi? Suntem inzapeziti in padure, peisajul e frumos, dar mie imi vine sa urluuuuuuuuu!

Duminica in famile

Am un copil. Am un suflet pereche. Am o mama, am un tata, am o sora...Am un trecut, am un prezent si am un viitor. Am o casa. Am speranta si suflet bun. Am incredere in oameni. Am prieteni si fosti prieteni. Am noroc si ghinion, fericire si tristete. Am dorinte si vise. Am sanatate. Sunt bogata pentru ca, de fiecare data cand sunt suparata sau dezamagita, ma gandesc la tot ce am. Sunt ale mele, chiar daca-s bune, chiar daca-s rele.
Si mai am o duminica perfecta in familie (si nu e mihaela radulescu pe la noi)..mama a gatit, afara e zapada si in casa e liniste...copilu mic doarme..miroase a friptura cu usturoi!

O viata

Si de fapt noi nu avem nimic. Doar o viata in mainile noastre. Unii stiu ce sa faca din ea, altii mor fara sa fi stiut. Unii pot mai mult, altii mai putin. Ne zbatem, luptam, muncim pentru o viata mai buna, nu pentru o casa, nu pentru o masina sau o toala neinsemnata..o viata asa cum ne imaginam ca ar trebui sa fie. Poate viata nu m-a incercat prea greu, poate nu am avut greutati asa cum au avut altii..Dar nici nu l-am inteles pe omul pe care l-am vazut azi la stiri. Era la protest impreuna cu copilul lui de aproximativ doi ani. Reporterul intreaba: Nu va e teama za tineti copilul aici, totusi e un protest destul de violent, se arunca cu pietre, oamenii sunt raniti! Omul: "Daca e sa ne fereasca, ne fereste Dumnezeu!"
Daca e, daca nu e ce? Daca copilul pateste ceva? A meritat oare sa protestezi pentru nimic? Cum spuneam, nu inteleg violenta in general si nu vad in violenta o solutie pentru nimic. Deci, o viata, si doar atat, ar trebui sa invatam sa ne bucuram de ea, asa cum vine, asa cum se duce.

Piata Universitatii

Bucurestiul are in jur de 2 milioane de locuitori, dintre care doar 1000 sunt in piata universitatii si protesteaza...impotriva lui base, impotriva propriei lor vieti pe care nu o mai pot duce. Ce rezulta de aici??? Fie ca restul sunt multumiti de viata lor, fie ca cei care sunt acolo sunt doar amatori de adrenalina si cauta orice motiv pentru a intra in orice fel de conflict (gen huliganii aia de pe la fotbal), fie suntem prea comozi sa facem ceva, dar avem gura destul de mare pentru a ne plange non stop, de viata noastra, de tara noastra, de conducatorii nostri. Nu cred ca 1000 de oameni care se bat cu jandarmii in momentul de fata vor schimba viitorul acestei tari, vor fi cativa raniti, cateva stiri despre raniti si apoi ne intoarcem toti la treburile noastre.
Eu stau in motul patului si comentez. Nu m-as duce in piata universitatii pentru ca simt ca nu am de ce, nu pentru ca mi-ar fi foarte bine, dar pentru ca nu cred ca asa va fi mai bine. Asa cum nu a fost neaparat mai bine dupa 1989.

Scuipatorii de seminte

Acum doi ani, duminicile mi le petreceam refacandu-ma dupa sambetele petrecute in club....fie lenevind in pat, fie la o cafea cu fetele. Astazi am mers la Zoo, cu al meu sot si cu a mea fata. Animalele erau cam triste, probabil de la vreme, majoritatea dormeau sau stateau nemiscate. Pasarile au fascinat-o pe fi-mea, iar pe ta-su', leii. Pe mine m-a fascinat o alta specie de animale, care din pacate pe la noi nu prea sunt pe cale de disparitie, si anume: scuipatorii de seminte...Da, exact, te duci sa te plimbi frumos pe alei, sa admiri animalele, si sa scuipi seminte. Si apoi te uiti la stirile ProTV, cand spun astia ca animalele de la Zoo nu sunt bine ingrijite si ca e mizerie samd si ii aprobi si dai vina pe astia de la conducere ca nu strang cojile dupa tine. Sincer acum, mi se pare teribil de scarbos sa mergi si sa scuipi seminte, e ca si cum ai merge si ai scuipa pur si simplu (si nu mai vorbesc de microbi si alte nebunii, raman strict la scarbosenia gestului in sine). Inca o data realizez ca avem tara pe care o meritam, facem mizerie si asteptam ca altii sa stranga dupa noi.
PS. Si eu mai mananc seminte, nu zic, dar o fac la mine acasa (sau pe la prieteni), imi impart microbii cu ai mei dragi si imi strang singura mizeria.

Romtelecomul in actiune

Nu stiu altii cum sunt, dar eu cand apelez la serviciile oeratorilor de orice din Romania simt ca joc intr-o comedie proasta. Cel mai recent exemplu: romtelecomul. Dupa experiente nu tocmai placute cu cei de la rds-rcs digi sau cum le mai zice, am trecut si peste faptul ca sunt singurii care au digi sport1,2,3 etc unde se difuzeaza meciuri de meciuri si am decis sa mergem pe mana romtelecomului cu a lor televiziune dolce (dolce far niente cred ca li s-ar potrivi mai bine). Relatia noastra cu ei a inceput acum o luna cand ne-am mutat...prima data a sunat al meu sot care le-a explicat frumos cum ca ne dorim si noi tv si net de la ei...ei ce sa vezi, i-au spus ca trebuie sa le viram niste bani in cont inainte de semnarea contractului si de montarea aparaturii ca sa fie ei siguri de nu stiu ce pana mea. Adica cum sa le dau bani, in baza a ce? Nervoasa din fire, ma hotarasc sa sun si eu sa ti-i aliniez! Surpriza, mie nu mi-au pomenit de niciun ban, ba mai mult mi-au inregistrat o cerere si mi-au zis ca in doua zile vine echipa, mai exact la ora 10 (deci sa se noteze ca mi-au spus si ora). A doua zi, ma suna un domn, care-mi spune ca stai asa ca lucrurile nu sunt chiar atat de simple, ca de fapt el se ocupa de zona in care stam noi si e mai complicat ca trebuie sa vorbim cu altii care au cablurile etc. Cert este ca mi-a promis ca pana de craciun se rezolva. Si iar surpriza, suntem in 2012, fara net si fara cablu! Sotul nervos a vrut sa sune el...nu l-am lasat pentru ca am zis ca eu sunt mai diplomata, si multe am rezolvat cu diplomatia asta, n-am ce zice. Astazi cand i-am sunat pentru a nu stiu cata oara, mi-au spus ca ei sunt foarte ocupati si programarile se mai decaleaza. I-am intrebat daca fac misto de mine???!!! Doamna de la capatul firului a parut foarte ofensata. Apoi am intrebat de ce m-au programat daca nu pot veni in ziua si la ora stabilita. Doamna mi-a spus ca ea a comunicat echipei si ca o sa ma sune echipa. Cand????Cand o sa ma sune echipa, intreb eu disperata. Doamna zice sa stau cu telefonul mobil langa mine pentru ca o sa fiu sunata. Anul asta, anul viitor, nimeni nu poate sti, intre timp ma uit pe pereti si fur net de la vecini!